Ai acceptat să faci parte din Împărăția lui Dumnezeu, dar acum după o perioadă, simți că Dumnezeu nu mai este cu tine și te încearcă tot felul de stări pe care ai face orice să nu le ai. Simți că Dumnezeu te-a părăsit și că nu mai este cu tine sau poate, mai rău, ți se pare că totul este o glumă și că nu a fost o idee prea bună să crezi cu adevărat în toată povestea asta despre un Dumnezeu care este dragoste. Oricât încerci, nu reușești să scuturi de pe tine starea asta și în interiorul tău se are loc o bătălie cruntă care aproape te convinge să arunci totul la gunoi, pentru că înainte de asta, nu te confrtuntai cu așa ceva.

Sună cunoscut? Probabil că da, pentru că toți am trecut prin asta. Știu că nu pare corect, că nu este drept ca după ce ai ales să accepți chemarea lui Dumnezeu să simți toate astea. Probabil că ți-ai imaginat altfel lucrurile iar acum când realitatea arată așa, te simti înșelat și păcălit. Atâta lumea ți-a vorbit despre cât este de frumos să îți încredințezi viața în mâinile lui Dumnezeu, că El se ocupă de toate problemele și îngrijorările tale și tu ai crezut…iar acum stările astea stau lipite de tine, nu înțelegi de ce și îți vine să dai vina pe Dumnezeu.

Pe lângă toate astea, te simți vinovat că simți ce simți deoarece în conștiința ta știi că nu Dumnezeu este de vină și totuși la El îți vine să mergi să ii ceri explicații. Vreau să te asigur de un singur lucru. Dumnezeu este Tatăl tău și te înțelege. Sub nicio formă nu se supără pe tine, ba din contră chiar se așteaptă să mergi la El să să îi vorbești despre tot ce simți pentru că, în realitate, El folosește perioada asta prin care treci pentru binele tău și în curând vei înțelege și tu asta.

Noi toți experimentăm anumite stări care par că vor să ne imobilizeze, să ne țină jos. Azi voi vorbi despre cum trebuie să ne raportăm la această tranziție care este foarte intensă, dar absolut necesară în procesul de transformare.

Dumnezeu este spiritual, iar acest gen de lupte se duc la nivel spiritual.  

Dorința lui Dumnezeu pentru noi este să devenim desăvârșiți. La desăvârșire ajungem prin zdrobirea firii și acceptarea călăuzirii Duhului Sfânt. Sursa puterii în procesul de tranziție din fire în duh este dragostea față de un Dumnezeu care a dat tot să ne aibe. Noi ca și ființe umane suntem alcătuiți din trup, suflet și duh (nu din trup, minte si suflet așa cum încearcă New-Age să ne convingă) și majoritatea timpului suntem coordonați trup (fire) și suflet (sentimente).

Trupul nostru este cel care este în control majoritatea timpului și fie că realizăm sau nu, noi executăm supuși ceea ce el ne cere. El poftește, noi facem tot ce putem să-i satisfacem nevoia. La nivel spiritual, trupul este egoul care nu se satură indiferent de cât de mult încerci. Atunci când trupul sau firea este la conducere, viața noastră este foarte carnală, egocentrată, suntem reci și puține lucruri ne mișcă emoțional.

Sufletul este latura sensibilă din noi. Din sufletul nostru iubim, ne atașăm emoțional, din suflet vine nevoia să aparținem, să fim acceptați, integrați, vazuți si apreciați. De asemenea aici se produc cele mai mari dureri, iar pericolul este că un om poate trăi o viață întreagă fără a avea parte de vindecare deoarece aceste răni nu se văd în lumea fizică, ele doar se manifestă. Un suflet rănit, va călăuzi întotdeauna în locuri unde există o formă superficială de vindecare și acceptă orice alinare și chiar dacă asta cere compromiterea valorilor și încălcarea limitelor morale.

Duhul sau spiritul este esența ființei omului. De aici vine caracterul și frumusețea unei persoane. Din profunzimea duhului știm să facem diferența dintre bine si rău, dintre moralitate și imoralitate, de fapt este busola care ne călăuzește prin viață astfel încât să ajungem să înțelegem că viața este mai mult decât ceea ce se vede. Duhul omului este partea care este cea mai reală, dar care este cel mai des înabușită. Deși atunci când duhul este la conducere, atât trupul cât și sufletul lucrează în favoarea noastră și nu împotrivă, totuși, de cele mai multe ori el este pus pe ultimul loc. Mulți oameni nici nu sunt conștienți de această parte a ființei lor, iar consecința acestui lucru este ceea ce vedem în lume la momentul actual: o societate fără valori morale, capabilă să ignore cel mai mare genocid din istoria umanității ( planificarea familială sau legalizarea avortului), care interpretează în mod eronat libertatea de exprimare și care manifestă puternic ofensa până la nivelul în care e periculos să avem păreri personale, care nu are capacitatea de a rezista adevărului obiectiv și irefutabil cu mar fi sexul unei persoane, șamd.

Dar chiar și în această societate defectă fără valori morale, chemarea lui Dumnezeu rămâne mereu și odată cu acceptarea ei, începe procesul de naștere din nou, cum este numit în Cuvânt. Mai exact acest proces constă în recalibrarea ființei umane după șablonul perfect a lui Dumnezeu, în relația trup, suflet și duh. Înainte de nașterea din nou omul este călăuzit de trup și poftele lui și de suflet cu emoțiile și sentimentele lui, iar de duh aproape că nu se știe. Prin acest proces Duhul Sfânt restabilește ierarhia în felul următor: duhul omului este cel care filtrează pornirile firii și sentimentele și astfel omul devine ceea ce a fost creat să fie, atingând împlinirea.

Practic omul primește revelația că este o ființă eternă, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și că scopul lui pe pământ este reîntoarcerea acasă…în prezența Creatorului.

Explicația stării de descurajare este pentru că firea opune rezistență și nu vrea să cedeze puterea părții căreia i se cuvine de drept, adică duhului tău.

Deoarece doare și este inconfortabil, aici are loc trierea și oamenii se împart în 2 categorii: cei care se mulțumesc cu o doctrină superficială și ușor de urmat și cei care ard pentru Împărăție și fac orice este necesar pentru a-și îndeplini scopul la care sunt chemați.

Dacă în tine arde ceva, nu stinge focul, rezistă și fă tot ce poți să aprinzi flacăra tot mai tare. Tot ce trebuie să faci este să reziști și să nu te lași de ceea ce Tatăl tău pus în tine, chiar dacă acum nu are sens și nu înțelegi de ce te cuprind stari atât de negre. Dumnezeu nu te-a uitat și nu te-a părăsit; ceea ce simți este zvârcolirea firii tale care încă nu vrea să accepte că domnia ei s-a terminat. Este doar o chestiune de timp și vei vedea cum Tatăl tău te va ridica din întunericul în care ești acum și atunci vei înțelege cât de mândru este El de tine că ai rezistat. Ești chemat să trăiești altfel, să te separi și să te dezlipești de lume. Ești unic, special și de neprețuit. Dumnezeu a pus în tine tot ce ai nevoie pentru a îndeplini un scop măreț și bine determinat, așa că rezistă.

Isaia 41:10 Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor.

Deut. 31:6 „...Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa.”

Iosua 1:9 „Întărește-teși îmbărbătează-te. Nute înspăimânta și nuteîngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.”

Deut. 31: 8 Domnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nute va părăsi și nute va lăsa; nuteteme șinute înspăimânta!”

Evrei 13:5 Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi

Pânâ data viitoare, Trăiește ViataAltfel!

Pentru varianta video click aici