Bine ai revenit la ViataAltfel!

În articolul trecut am vorbit despre ofensă și autocompătimire și am menționat că aceste stări se combat prin dragoste. Și pentru că am simțit că informația nu a fost completă, am decis să vorbesc despre ascest subiect mai în profunzime.

După iubire toată lumea tânjește, iar oamenii se vând pe ei înșiși pentru a o obține, ea este înțeleasă greșit și sensul i-a fost distorsionat atât de mult a devenit o gemă rară, greu de găsit.

În căutarea ei, ne-am îndepărtat din ce în ce mai tare de ea, am devenit tot mai nefericiți și incapabili să o recunoaștem și să o practicăm. În numele iubirii devin permise tot mai multe lucruri despre care conștiința ne condamnă de fapt, dar suntem de acord cu ele pentru că acele clipe scurte și sărăcăcioae în încărcătură emoțională sunt mai bune decât nimic. De ce toate astea, pentru că sursa iubirii este Dumnezeu căruia i-am întors spatele iar acum ducem lipsa a ceea ce doar de la El putem primi și așa au ajuns națiuni întregi să încerce să suplinească originalul cu o imitație ieftină, fără esență, care trimite populația în cea mai grea boală care nu are tratament.

M-am întrebat mereu de ce suntem dispuși să sacrificăm așa multe pentru o dragoste care ține atât de puțin, iar răspunsul l-am primit abia după ce Dumnezeu s-a întâmplat în viața mea, pentru că l-am cunoscut pe Cel care este dragoste, adică izvorul autentic de iubire curată. Și am început să văd și să înțeleg ce înseamnă cu adevărat a iubi și de ce oamenii acceptă mai degrabă o formă neautentică de iubire. Am realizat că noi, în mod natural gravităm spre dragoste pentru că suntem creați de Cel care este dragoste. Iar căutarea aceasta este mereu în noi, indiferent dacă acceptăm sau nu acest adevăr. Și setea pentru iubire este stinsă doar din momentul în care ne întoarcem acasă, la Tatăl nostru care ne alimentează cu iubirea lui. Până atunci, căutâm într-una fără să găsim oaza de liniște.

Dragostea pe care Dumnezeu ne-o arată este îndreptată întotdeauna înspre ceilalți și niciodată înspre sine. Noi oamenii suntem încă influențați de firea pământească, iar aceasta nu renunță cu ușurință la ea, de aceea, când auzim despre faptul că trebuie să îi punem pe ceilalți mai presus decât pe noi, căutăm imediat ieșirea și când dăm peste o formă de iubire care ne permite să fim noi în centrul atenției, o acceptăm cu ușurință, indiferent de prețul plătit. Este o iluzie.

Prima dată când am auzit o definiție completă a iubirii a fost când ma uitam la un film numit „O iubire de neuitat/A walk to remember”, în care se spunea despre dragoste că ea este răbdătoate și binevoitoare, ca nu este egoistă, că nu își vede de interesele proprii, că nu se înfurie, că nu se termină niciodată, samd. Atunci a fost prima dată când am știut că nu eram singura care aspiram spre o astfel de iubire care pare a nu fi din această dimensiune. Mare a fost mirarea mea când, după mulți ani, am descoperit că sursa acelui citat din film, este de fapt un pasaj din Biblie în care este descrisă dragostea autentică.

Am început să caut aplicația practică a acelui pasaj, iar revelația a fost că, a iubi cu adevărat, are întotdeauna legătură cu ceilalți și că este direct proporțională cu capacitatea de a oferi. Cu cât ești mai dispus să oferi, sau să te oferi mai mult, cu atât mai mult iubești. Noi am făcut marea eroare de a confunda iubirea cu un sentiment. La Dumnezeu, iubirea este o acțiune, un verb, are funcție motrică și nicio legătură cu sentimentele, din contră, merge chiar în opoziție cu ele, deoarece firea se opune dragostei autentice.

Dragostea este cea care te motivează să renunți la tine atunci când nu ai niciun motiv să o faci, și este motorul puternic care te pune în mișcare atunci când celelalte resurse s-au epuizat. Iubirea este cea care te motivează să aștepți până vezi rezultatele, ea nu grăbește niciun proces, mai degrabă, clădește răbdarea în tine. Iubirea este puterea prin care îți ții în frâu răbufnirile, invidia, egoismul, prin ea înabuși mânia.

Aplicând acest fel de iubire în toate relațiile, indiferent de care ar fi ele, relațiile interumane ar trece la următorul nivel. Dumnezeu ne-a spus că mai presus de orice este dragostea, pentru că, atunci când ai în tine acest fel de iubire, poți înfrunta orice, poți absorbi orice, iar factorii externi nu vor influența niciodată capacitatea ta de a te pune pe tine și interesele tale pe ultimul loc în favoarea celor pentru care trebuie să fii acolo.

În conștiința noastră, noi toți știm că așa ceva există, pentru că Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa, iar El este dragoste, de aceea avem această sete după iubire, doar că am sfârșit prin a o căuta în cele mai greșite locuri unde ea nu are cum să existe. Trăim în iluzia că iubirea se poate cumpăra și facem eforturi mari pentru a intra în posesia ei, doar pentru a rămâne dezamăgiți. Niciodată nu vom găsi iubire în exterior pentru că ea vine din interior și se manifestă prin sacrificarea sinelui de dragul celuilalt.

Ca să avem parte de dragostea aceasta autentică, trebuie să plătim un preț, care în realitate este mic, numai că este costumat într-un uriaș. Dusmanul a reușit să păcălească națiuni întregi că a te lăsa călăuzit de îndemnul inimii este soluția pentru o viață împlinită, dar acest argument nu stă în picioare în fața adevărului că adevărata fericire vine din a dărui, și cea mai înaltă formă dăruire fost deja înfăptuită atunci când, pe când noi încă eram cu spatele la El, Isus își dădea viața pentru binele nostru. El avea puterea de a vedea mai departe de viața aceasta și pentru că știa că noi nu putem face asta, a facut-o El pentru noi. Din dragoste a dat, și înca pe Sine.

Cea mai profundă revelație pe care am avut-o despre caracterul lui Dumnezeu a fost că dragostea Lui nu este condiționată de nimic, ci El mă iubește pur și simplu, și că El nu folosește împotriva mea ceea ce știe despre mine, adică El rămâne mereu fidel, devotat și nu ma trădează niciodată, de aceea este foarte sigur ca înaintea Lui să las garda jos și să fiu eu așa cum sunt, fără teamă.

O altă caracteristica absolut fascinantă despre dragostea adevărată, este că ea nu moare niciodată, spre deosebire de iubirea care ne este prezentată în societate. Adică iubirea autentică nu are sfârșit, ci este mereu acolo.

Soluția pentru o lume mai bună este mereu la îndemâna noastră și dacă am clădi societățile pe acest principiu de dragoste dezbrăcată de interesele proprii, am vedea cum cele mai mari probleme de la nivel global s-ar desființa. Ceea ce putem noi să facem este să fim reflexia acestui tip de dragoste într-o lume în care iubirea a căpătat niște trăsături care nu mai au de mult nicio legătură cu realitatea. Trebuie să începem din familiile noastre, să le clădim pe principiul dragostei autentice, altruiste, dezbrăcate de interese personale, să ne iubim prietenii și cunoscuții în acelși mod și principala ocupație să fie binele celorlalți. În acest fel, Împărăția lui Dumnezeu va căpăta renume în lume, iar oamenii vor primi din nou speranța că se poate, doar că s-au rătăcit și căutau în locuri nepotrivite.

Să-l reprezentăm pe Dumnezeu în lume așa cum este El, să învățăm să iubim așa cum El a iubit, dând și renunțând la ceea ce ne este nouă mai drag (și de multe ori, noi înșine suntem acel lucru), pentru că vom descoperi că dând suntem mai fericiți și împliniți decât primind.

O lumină o aprinde pe alta, și ea pe alta, până când tot pământul a fi plin de lumina și dragostea unui Dumnezeu ne iubește fără limite, sau interes personal.

Până data viitoare, iubește altfel, trăiește ViataAltfel!

Pentru varianta video, click aici