Salutare și bine ai revenit la ViataAltfel!

Vreau să abordez azi un subiect sensibil despre care știu că mulți avem nevoie să auzim. Deși este neplăcut să recunoaștem despre noi înșine că nu suntem așa cum credem că suntem, pentru a ne bucura de libertatea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o, trebuie să fim cu adevărat liberi, iar asta implică să săpăm adânc în noi înșine și să fim dispuși să ne recunoaștem slăbiciunile pentru ca Isus, prin puterea Lui să le întărească.

După cum reiese din titlu, azi vreau să vorbesc despre ofensă și autocompătimire.

Prima reacție spre care tindem atunci când suntem nedreptățiți, este aceea de a ne autocompătimi. Și într-adevăr avem tot dreptul să facem asta, pentru că nedreptatea cere dreptate, dar există o limită; noi, copii de Dumnezeu, avem ceva în plus, și anume o limită sănătoasă la care trebuie să ne oprim. Cu aceste stări și eu m-am confruntat o mare perioadă din viața mea. Motivul pentru care am ales să vorbesc despre ele este pentru că pe foarte mulți, aceste stări îi impiedică, iar eu știu că noi avem puterea și autoritatea să le combatem pentru că de partea noastră este Cristos. Și pentru că cea mai bună strategie de război este să îți cunoști bine adversarul, am să vorbesc despre metoda prin care eu am reușit să câștig bătălia aceasta

A fi ofensat este o alegere. Întotdeauna ai opțiunea de a intra în acord cu duhul ofensei și să te retragi în tine pentru a te autocompătimii, sau să refuzi ca acea putere să aibe influență asupra ta.

La o privire mai atentă, observăm că sursa puterii ofensei este egoismul. Cu cât egoul este mai umflat în pene, cu atât tendința de autocompătimire este mai mare. Atunci când cineva ne face o nedreptate, ne jignește, sau profită de noi, o luăm personal, ne facem mari pe noi înșine și nu-l vedem decât pe marele Eu înaintea ochilor; dar dacă ești creștin, tu ar fi trebuit să fi mort deja…pentru că în momentul în care ți-ai încredințat viața în  mainile lui Cristos, ai ales ca tu să mori pentru ca El să trăiască în tine. Din acest motiv, Isus ne-a cerut ca ochii noștri să fie mereu ațintiți asupra Lui, pentru ca aceste stări să nu aibe putere asupra noastră. Așa că soluția este dezumflarea egoului. Iar aceste este un proces greu, dar cu cât te desprinzi mai tare de tine, cu atât vei observa că cei din jurul tău nu mai au puterea să îți înfluențeze starea. Egoul se naște împreună cu firea și crește odată cu omul, din copilărie, până în viața de adult. Cu cât un om devine mai conștient de propria persoană, cu atât egoul se umflă. Egoul este cel care ne spune că ne trebuie hrană, adăpost, odihnă, etc și este clopoțelul care sună când trupul are nevoie de ceva; iar acest lucru este bun. Doar că el nu se satură niciodată; cu cât îi dăm mai multă ateție, cu atât vrea mai multă si nu îl interesează de duh. Din cauza unui ego umflat în pene, oamenii se ajung chiar să se pună în situații stânjenitoare cu care le-ar fi rușine dacă ar fi expuse la lumină, sau  ajung chiar să îi rănească profund pe cei dragi fără să realizeze. Egoul nu suportă să i se spună că trebuie să tacă și face tot ce poate să fie la conducere. Doar că atâta vreme cât el conduce, duhul este sufocat. Nu ți s-a întâmplat să fii într-o situație în care ai vrut să faci ceva bun, din duhul tău, dar asta ar fi însemnat să renunți la tine, să te coste ceva și ai renunțat să mai faci acel lucru? fie să recunoști că ai greșit, fie să trebuiască să te deplasezi undeva când tu erai obosit, fie să asculți cu adevărat, dar starea ta nu era chiar acolo pentru asta?  Asta este bătălia constantă dintre ego și duh. Pe mine ceea ce m-a ajutat în această bătălie a fost să mă desprind de mine și să mă privesc din exterior, să mă observ cu atenție, să fiu atentă la reacțiile mele, să fiu conștientă de gândurile din mintea mea și, prin puterea lui Cristos de a robi orice gând, să le selectez și să acționez dintr-o stare decizie. Sau altfel spus, mi-am înfrânat poftele firii și am reacționat din decizie nu din instinct.

Starea de autocompătimire se combate prin stingerea egoului. Rezistă tentației de a te autocompătimi, care este atât de puternică și reală, dar care, prin natura ei este toxică. Pe lângă asta, această stare nu vine niciodată singura, ci are gașcă: ea lucrează cu sentimentul de abandon, respingere, neaceptare, lipsa de apartenență, și de aici ușa este deschisă înspre neiertare, ranchiună, amărăciune, ură, depresie. Aceste stări se combat prin dragoste, pentru că dragostea are mereu legătură cu alții, nu cu propria persoană. După exemplul lui Cristos de renunțare la sine și noi trebuie să contraatacăm impotriva duhului ofensei. Un ego umflat în pene se stinge cel mai ușor prin dragoste, dar nu dragoste orientată înspre sine, ci înspre ceilalți. Exemplul de iubire pe are Cristos ni l-a arătat este o iubire altruistă, care pune pe primul loc binele celorlalți în defavoarea propriei persoane.

O altă unealtă de luptă împotriva ofensei este o minte sănătoasă. Gândurile pot fi ținute sub control prin antrenament, dar dacă sunt lăsate libere, au puterea de ne schimba starea; Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci dragoste, putere și o minte sănătoasă, și toate acestea ni le-a dat ca un atuu în această bătălie atât de reală, care aparent pare de neînvins. Știm deja că sunt trei surse din care se nasc gândurile: noi înșine, dușmanul și Dumnezeu; cum faci diferența dintre ele? Când sursa ești tu, este simplu deoarece deja ești familiarizat cu ceea ce îți trece ție prin cap, deci nu ar trebui să te surprindă; când sursa este Dumnezeu, trebuie ca gândurile să fie în acord cu Cuvântul Său pentru că El nu minte și nu se contrazice niciodată, iar când sursa este dușmanul, este simplu de identificat, deoarece acelea sunt gândurile legate de autosabotare (că nu ești bun, deși Dumnul te-a ales, ca nu ești iubit deși ai meriat ca însuși Dumnezeu să sufere moartea în locul tău, că tu nu poți, deși tu poți totul în cel ce te-a mântuit, șamd). Așa că începe să faci selecția la tot ce îți trece prin cap, identifică-le sursa și nu lăsa să cadă în inima ta decât ce vine de Dumnezeu și aduce viață.

Dumnezeu ne-a cerut să punem Împărăția Lui pe primul loc și de restul se va ocupa El însuși, a mai spus și că razbunarea este a Lui, așa că, atunci când simți nevoia să ripostezi sau să te cbori în stările pe care duhul ofensei ți le prezintă ca fel principal la o masă festivă, refuză-le și cere-i Tatălui tău să îți facă dreptate, în timp ce tu cauți să îl iubești pe acuzatorul tău din toată inima așa cum Isus a cerut. În acest fel, dușmanul este total dezarmat, tu eviți stările de autocompătimire, iar Dumnezeu se mândrește cu tine.

Trebuie să înțelegem că noi nu ne luptăm cu oameni, ci luptăm împotriva conducătorilor acestei lumi a întunericului care nu sunt nici politicienii, nici președinții, nici rudele, nici vreo ființă omenească, ci duhurile răului care au pierdut orice șansă să intre în Raiul lui Dumnezeu și de ciudă, vor să tragă pe cât mai mulți după ei în moartea veșnică.

Știu că este mult de rumegat pe acest subiect, dar dacă le dăm acces liber, aceste stări nu fac altceva decât să împiedice avansarea, să oprească binecuvântarea, să stingă focul și să ne imobilizeze scopul pe care trebuie să îl îndeplinim în Donmul. Însă prin dragoste, o minte sănătoasă și rezistența la sentimentul de autocompătimire,  avem toată puterea de a-l combate.

Până marțea viitoare, Trăiește ViataAltfel!

Pentru varianta video click aici