Azi vreau să vă povestesc despre câteva gânduri cu care m-am confruntat la începutul drumului meu cu Dumnezeu, când știam că trebuie să îl aleg dar diavolul mă păcălea că viața cu El este fadă și nesatisfăcătoare.

Am menționat și în alte clipuri că eu nu știam mare lucru despre existența lui Dumnezeu înainte ca El însuși să mi se reveleze și nici nu cunoșteam pe nimeni care să mă poate îndruma câtuși de puțin. Eu nu l-am căutat, ci trăiam ca restul lumii preocupându-mă de viața asta fără să iau în considerare că există o viață veșnică care va fi influențată de stilul de viață pe are aleg să îl trăiesc acum. Momentul de cotitură s-a întâmplat în timp ce, în ciuda algoritmului pe care YouTube îl folosește pentru a recomnada clipuri similare cu preferințele, pe feed-ul meu a aprărul un video intitulat „Jesus is comig”. Am dat click si după cele 10 minute cât a durat, pentru prima dată în toată viața mea, totul avea sens. Am avut senzația unui văl îndepărtat de pe ochii mei și reușeam să văd și să înțeleg sensul vieții și motivul pentru care eu sunt pe pământ. Câteva zile după aceea, nu reușeam să mă gândesc la nimic altceva. Idiferent cât de tare încercam, Isus care urmează să vină să revendice ce este al Lui nu mai ieșea din mintea și din ființa mea.

Deoarece nu știam prea multe despre despre acest subiect, decât ce auzisem duminica la liturghia de o ora la care mergeam cu ai mei în copilărie, curiozitatea m-a împins să aprofundez..mi-am amintit că la aniversarea mea de 20 de ani mi-am dorit o biblie, iar mama mea mi-o cumpărase, dar nu mă implicasem să o citesc cu adevărat, pentru că viața mea era prea plină și nu aveam timp de ea. Deși biblia mea era de fapt doar Noul Testament, l-am devorat. În 4 luni l-am citi de 4, 5 ori, nu mă săturam de ceea ce mi se descoperea și nu îmi venea să cred cum de nu înțelesesem până atunci că Isus este totul, absolut totul.

La câteva zile după ce am vazut clipul, am auzit în mod audibil vocea lui Dumnezeu care mi-a spus să las totul și să vin acasă, lucru care m-a dat complet peste cap, deoarece nu vedeam cum ar fi posibil ca eu să fac așa ceva. Și despre asta vreau astăzi să vorbesc, despre motivele pentru care l-am amânat pe Dumnezeu apoximativ 5, 6 luni.

În primă fază, m-am convins eu pe mine însămi că totul este doar în capul meu, că Dumnezeu nu are cum să vorbească, mai ales mie care nu îl căutasem niciodată. Găsisem cele mai puternice argumente prin care să nu iau în seamă chemarea Lui. Doar că, atunci când credeam că viața mea revine la normal, Dumneze mi-a vorbit din nou, și mi-a spus același lucru; în total de 3 ori mi-a spus să las totul și să vin acasă (deși încă nu îmi era clar unde anume este acasă). Ceea ce mă uimește până în ziua de azi, este faptul că atunci când Dumnezeu vorbește, duhul din tine îl recunoaște și știe că vocea pe care o auzi este a Creatorului tău; nu exista nicio urmă de îndoială că Dumnezeu este cel care mi se adresează, deși nu mai auzisem acea voce până atunci.

În următoarea fază, mă împăcasem cu ideea că Dumnezeu vrea să facă ceva în viața mea, doar că eu nu prea eram de acord cu ceea ce El îmi cerea să fac. Eram dispusă să îi dau o șansă, dar sub nicio formă nu vroiam să fac ceea ce îmi ceruse. Așa că, am încercat să îl integrez în stilul meu de viață, îl simțeam foarte aproape de mine și chiar credeam că îl facusem să se răzgândească și că a înțeles că eu nu plec nicăieri. Eu preferam să mă complac într-un stil de viață în care nu eram bine. Era ok, dar știam în interiorul meu că doar mă amăgesc cu o situație în care eu mă dizolv pe zi ce trece tot mai tare. Dumnezeu însă era determinat să aștepte să înțeleg că în El și doar în El, eu pot fi o ființă completă.

Sigur că dușmanul nu putea să stea deoparte și să mă lase să îl părăsesc după atâția ani în care a luptat să mă distrugă, și aproape a reușit să mă convingă că dacă las totul, viața mea va deveni plictisitoare și fadă, că dacă aleg să merg pe calea lui Dumnezeu va trebui să renunț la tot ce îmi face plăcere și că nu merită, adică mai bine rămân așa cum sunt și pot să mă bucur în continuare de distracțiile cu care îmi umpleam zilele doar ca să uit cât de lipsită de sens și împlinire este viața mea de fapt.

Acea perioadă în care Dumnezeu m-a găsit și m-a chemat era cea mai întunecată fază prin care trecusem vreodată. Nu realizasem cât de mare era depresia în care eram decât după ce fusesem eliberată de ea. Nu aveam voință și nici energie să fac nimic, îmi era greu să îmi îndeplinesc îndatoririle de zi cu zi, dapoi să imi schimb viața la nivelul la care Dumnezeu îmi cerea.

În cele din urmă am acceptat voia Lui și m-am avântat. Am înțeles că eu, cu proprile puteri nu pot și nici nu vroiam să pot, și că dacă vrea ca eu să las totul, trebuie să intervină să facă El ceea ce mă depășește pe mine; adică tot ce ține de logistica unui nou început. Și într-adevăr, El s-a ținut de cuvânt și a intervenit. Este prea mult de povestit acum cum a lucrat El în inimile atâtor oameni, dar finalul este că m-am trezit într-o altă țara cu o valiză de haine, cu Dumnezeu lângă mine și cu inima împăcată și total abandonată în voia Lui.  

Acum, vorbesc din partea cealaltă a tunelului, parte din care știu cât de greu este să faci schimbarea, dar am înțeles că dacă tragi de tine și ai încredere în Dumnezeu, nu ai cum să greșești. El vrea doar ce este mai bun pentru tine, pentru că ești copilul Lui și ce părinte poate sta liniștit știindu-și copilul în situații toxice și degradante atâta vreme cât are toate resursele la îndemâna lui pentru a-i oferi ce este mai bun?

Tendința este să îl respingem pe Dumnezeu din momentul în care El ne cere să renunțăm la ceea ce noi credem că nu este posibil, ori la ceea ce ne este nouă drag. Dacă ne-am asculta conștiința, am intra repede în acord cu Dumnezeu și ne-am scuti de multă suferință, dar măreția Lui iese în evidență în aceste situații, pentru că El, în loc să își piardă rabdarea, așa cum noi oamenii o facem, ne călăuzește cu blândețe și are răbdare până înțelegem că așa este mai bine.

Cu Dumnezeu este altfel; dacă tu alegi să te complaci, Dumnezeu alege să să nu te lase să o faci și te susține și te ghidează până intri în promisiunea unei vieți împlinite alături de El. Din acest motiv, nu pot decât să te încurajez să reziști tendinței de a nu-L alege, doar pentru că știi că va trebui să renunți la lucruri, obiceiuri sau persoane care par să îți aducă un soi de împlinire, dar în realitate este doar o stare de moment care revine mereu mai înfometată ca data trecută.

Dumnezeu nu rămâne dator niciodată, în El poți să ai încredere așa cum în oameni nu poți, pentru că El este vrednic de încrederea ta. Orice lași în urmă pentru a-L urma, îți va fi răsplătit cu vârf și îndesat; trebuie doar să ai încredere, să te avânți în necunoscut și să Îl lași să îți arate faimoasa lui putere și dragoste.

Până marțea viitoare, Trăiește ViataAltfel, nu te stinge doar pentru că îți e frică de schimbare!

Pentru varianta video click aici