În ultimul timp, am fost întrebată de diferite persoane despre motivul pentru care eu l-am ales pe Dumnezeu. Bine, să spun că eu L-am ales din start este greșit, deoarece, El m-a ales pe mine. Povestea este mai lungă, dar pe scurt, relația mea cu Dumnezeu a început printr-un clip pe YouTube. Până în acel moment, eram foarte interesată de cultura New Age și practicam ceea ce promova, dar sub nicio formă nu mă intersa Dumnezeu din biserică. După ce am văzut acel clip, am început să caut și să aprofundez tot mai mult creștinismul și am început să văd și să înțeleg lucruri pentru care până atunci nu aveam explicații.

Pentru varianta vedeo click aici

A-L alege pe Dumnezeu și implicit viața pe care El deja a pregătit-o pentru noi ca și umanitate, de fapt are sens.

În vremurile noastre, deoarece avem tot ce ne trebuie și putem obține orice fără prea mari dificultăți, tendința societății este de a înlătura ideea unui Dumnezeu omniprizent, omniscient care este sursa tuturor resurselor.

Sistemele ne încurajează să credem în noi înșine, că viața este în mâinile noastre și că noi suntem creatorii propriilor destine prin deciziile mici sau mari din fiecare zi. În realitate, nevoia de Dumnezeu s-a amplificat în mod dramatic, numai că s-a strecurat o scamatorie, o minciună, care trece neobservată și majoritatea susție că Dumnezeu nu există și încet, încet, a fii ateu a devenit o modă.  

Mai demult, lumea credea în Dumnezeu; totul se învârtea în jurul Lui iar viața era trăită după standardul Său. Cele 10 porunci aveau greutate în viețile oamenilor iar ei se supuneau și se lăsau călăuziți de Creator. Justifiarea credinței bunicilor și probabil a părinților noștri este că generațiile trecute au avut parte de vieți dificile cu multe lipsuri, deseori afectați de sărăcie, poate chiar de război, hrana se obținea prin producție proprie, așadar erau la mila naturii, iar credința în Dumnezeu era necesară datorită stilului de viață dificil.

Este ciudat că ignorăm dificultățile pe care noi ca și generație le întâmpinăm. Eu m-am născut în 89 și în timpul vieții mele am vazut multe. Am crescut cu cheia la gât în timp ce părinții mei munceau din greu iar țara încerca să se adapteze la democrație după ani lungi de comunism. Economia era pe muchie de cuțit și îmi amintesc că fiecare făcea ce vroia, banii începeau să-și piardă valoarea și nimic nu era sigur. După am intrat în Uniune, după a venit faimoasa criza din 2007/2008, am auzit despre cutremure cu intensitate record, tsunamii-uri, accidente nucleare, inundații fără precedent, iar în zilele noastre…nici nu trebuie să mai spun mare lucru. N-aș fi crezut că voi vedea în timpul vieții mele război ca pe vremuri, sau lockdown-uri datorită unui virus într-o eră în care medicina este în cea mai avansată fază de când există. Așa că argumentul că mai demult oamenii credeau în Dumnezeu pentru că timpurile erau grele nu rămâne în picioare. Și noi trăim vremuri grele, dar totuși oamenii nu mai aleargă la Dumnezeu.

O altă justificare a credinței oamenilor de mai demult în am atribuit-o inteligenței. Acum noi credem că suntem prea inteligenți pentru a crede în Dumnezeu când avem la îndemână atâta inteligență naturală și artificială pentru a obține tot ce vrem fără a da socoteală la nimeni. În realitate, însă, vrem să fugim de responsabilitatea asumării decizilor noastre (ceea ce este foarte imatur). Ne place ideea că fiecare are libertatea să facă tot ce vrea, fără a-și asuma consecințele, și îl respingem pe Dumnezeu pentru că El ne cere să avem valori morale, iar natura umană este înclinată înspre a-și satisface poftele și nu prea îi plac limitele. De aceea, ne ascundem în spatele inteligenței pentru a ne justifica păcatele. În realitate, credința în Dumnezeu este o chestiune de inteligență și asumarea stilului de viață pe care El în cere împlică maturitate, disciplină și autocontrol. Cele 10 porunci sunt pentru buna funcționare a societății și impune omului să aibe respect si dragoste față de cei din jurul lui; cu alte cuvinte Dumnezeu îi cere omului să se ridice peste impulsul de satisfacere a poftelor firii și a lăsa conștiința liberă să îl călăuzească. Îi cere să fie integru, de cuvânt să își asume responsabilitatea pentru tot ce face, iar asta este greu de rumegat atunci când la cărma vieții tale stau poftele de tot felul.

Lista este lungă și argumentele sunt multe, dar toate pot fi demontate. Adevărul este că a-l alege pe Dumnezeu este o decizie personală care vine în urma revelației adevărului existenței Sale. Indiferent de vremurile în care trăim, motivul pentru care omul îl alege pe Dumnezeu este mereu același, și anume: Dumnezeu este real, mai real decât orice realitate care există și că în mod natural, omul vrea să fie în prezența Lui, deoarece El este „acasă”. El este Creatorul nostru și realitatea dragostei Lui ne face să îl căutăm tot mai mult.   

Cea mai amuzantă întrebare despre credința mea a venit din partea unui coleg care încerca să raționalizeze de ce un om ca mine ar crede în Dumnezeu. El știe că practic tot felul de spotruri care oarecum îmi expun viața la un anumit nivel de risc și m-a întrebat dacă credința mea are legătură cu faptul că am nevoie de protecția Lui. Mi s-a părut foarte amuzant, dar am înțeles că ne-am îndepărtat atât de mult de Dumnezeu încât nu mai înțelegem simplitatea dragostei. El este Tatăl nostru, iar noi, în mod natural, gravităm înspre El. Nu este forțat, nu este pentru vreun motiv peronal ci este pur și simplu dragoste.

I-am pus aceeași întrebare unui foarte bun prieten; de ce l-a ales el pe Dumnezeu și cum ar argumenta unei alte persoane această alegere. Mi-a dat două argumente: pentru că El te face complet si conștienizezi că nu ești singur niciodată. Cele două motive au de a face cu faptul că Dumnezeu este real și că El cu adevărat se lasă descopierit si că odată ce are loc această descoperire, intervine dragostea prin care îl alegi fără să fii motivat de factori externi, ci din voință proprie.

Toate argumentele reflectă realitatea existenței Lui, a dragostei sale care, în mod natural îl face pe om să vrea să fie în prezența Lui. Sub nicio formă nu este o formă de capitalism în care trebuie să te supui unui dumnezeu pe care nu îl cunoști, sau să adopți un stil de viața cu care de fapt ți-e rusine, dar ți-l asumi oricum pentru ca faci parte dintr-o comunitate în care așa sunt toți. Alegerea trebuie să vină în mod natural iar motivul este întotdeauna dragostea.

Atunci când îl alegi pe Dumnezeu, alegi viața. A fi creștin nu înseamnă a trăi încapsulat într-o realitate plină de restricții fără sens în care nu ai voie să pui întrebări, ci, dimpotrivă, din acel moment devi un om liber, cu acces deplin la Dumnezeu care are ca scop suprem binele tău, creșterea și maturizarea ta.

De ce l-ai alege pe Dumnezeu? Pentru că ăsta este adevăratul scop în viață să Îl găsești să să începi să trăiești cu adevărat liber. Să trăiești împlinind scopul pentru care ești pe pământ care își va aduce acea împlinire care îți lipsește.

Alege-l pe Dumnezeu și trăiește ViațaAltfel, găsește Calea, trăiește-ți menirea!