Când vine vorba despre stările inimii, în vremurile noastre suntem încurajați să facem ce ne spune inima, în oppoziție totală ceea ce credeau oamenii în urmă cu doua generații, în care sentimentele erau mereu înnabușite, ba chiar era ceva rușinos să verbalizezi ce simți.

Noi ca niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu vom găsi calea dintre aceste două extreme.

A urma doar ce spune inima este o capcana foarte bine camuflată. La prima vedere pare că dacă vei da frâu liber la tot ceea ce simți vei trăi mereu împlinit și plin de fericire. Problema este că sentimentele pot fi înșelătoare. Îți dau câteva exemple: a fi îndragostit este un lucru bun și frumos și chiar de dorit, dacă este vorba despre omul pe care Dumnezeu ți l-a oferit; dar dacă ești îndragostit de o persoană căsătorită deja ceea ce îți spune inima nu mai are voie să îți influențeze deciziile. Atunci când cerți un copil, chiar dacă ai dreptate, nu poți să reverși asupra lui stările tale pline de mânie, dezgust, furie, pentru că acel copil este prea crud să facă față la așa ceva, iar asta ii va influenta negativ perceptia despre realitate pe intreaga sa viata. Ceea ce simți tu vine din egoul tău: ori ești ofensat că autoritatea ta a fost subminată, ori din dragostea ta pentru acel copil nu vrei să facă ceva ce l-ar putea răni. Dar dacă vrei ca să ajungi la inimioara copilului, trebuie șă te lași pe tine depoarte, și să-l abordezi dintr-o stare neutră.

De asemenea, sentimentele îngropate de vii nu mor și nici nu se sting. Ele râmân în inima ta și ard mocnit până reușesc să găsească o cale de ieșire; iar atunci când ies, are lor o explozie de stări despre care, poate că nu știai că există în interiorul tău. Din acest motiv vedem răbufniri urâte, în momente complet nepotrivite, iar noi ca societate, punem totul pe seama caracterului. Fără să ne dăm seama, ajungem să punem etichete greșite pe cei din jurul nostru pe seama reacțiilor lor de moment, când de fapt ceea ce este mai frumos în ei este ascuns în spatele sentimentelor înnabușite. Bunătatea, blândețea, iubirea sinceră și toată frumusețea caracterului nu are cum să iasă la iveală deoarece furia de a nu fi înțeles i-a blocat calea de ieșire. Iar cu trecerea anilor, baricadele devin tot mai solide și așa oameni frumoși trec neobservați, judecați în mod eronat, în timp ce noi, cei din jur suntem privați de ceea ce acel om ar fi putut să ne ofere.

Sentimentele se pot ține sub control. Ele sunt un bun indicator pentru starea inimii tale pentru a o putea recalibra pe făgașul moral al lui Dumnezeu. De fapt emoțiile noastre sunt controlate de nivelurile diferitelor substanțe chimice din creierul nostru. Adică ceea ce simți depinde de reacțiile chimice din interiorul tău care variază și se schimbă sub influența factorilor externi cu care interacționezi.

Soluția in aceasta problema a extremelor este Isus care ne-a învățat să umblam prin credință și nu prin vedere. Cu alte cuvinte, avem la îndemână metoda prin care să menținem un echilibru sănătos între sentimentele noastre și deciziile pe care le luăm. Vreau să menționez cele două porunci (care au caracter obligatoriu, nu opțional) pe care Isus ni l-e dat și prin care putem aprofunda și mai mult; să-l iubești pe Dumnezeul tău cu tot ceea ce ești și să îi iubești pe cei din jurul tău ca pe tine însuți. Cu alte cuvinte, din dragoste pentru un Dumnezeu care a sacrificat absolut totul pentru viața ta, disciplinează-te în a-i pune pe ceilalți mai presus de tine. Cum poți să faci asta?

Prin Duhul Sfânt practică urmîtoarele:

1. Cumpătarea: avem libertatea să ne bucurăm de viață, să experimentăm tot ce ne dorim, dar trebuie să învățăm să punem frână. Orice exces devine dăunător. Toate ne sunt permise, dar nu totul ne este și de folos.
2. Răbdarea: se spune că un lucru de valoare nu se obține ușor. Si câtă dreptate este în această afirmație. Societatea trăiește într-un sistem atât de accelerat, în care nu avem timp de nimic și ne-am obișnuit să ne mulțumim cu recompense imediate, rapide, uitând de împlinirea adusă de obținerea de rezultate de bună calitate pentru care am muncit cu dedicare și am așteptat cu răbdare să vedem roadele. Întotdeauna, mai mult va merita să aștepți originalul cu răbdare decât să obții ceva contrafăcut.
3. Autocontrolul: preia controlul asupra reacțiilor tale. Deși știința încearcă să ne convingă că suntem niște animale care reacționăm din instinct, conștiința din noi sună alarma când depășim o limită. Decizia este mereu a noastră. Avem puterea să ne controlăm sentimentele, trebuie doar să punem în practică adevărul biblic ”pot totul în Cristos care mă întărește”. Și într-adevăr fără ajutorul Lui este aproape imposibil să rămâi mereu pe poziție având o atitudine controlată la stimuli. Cu fiecare dată în care practici autocontrolul devi tot mai matur, mai stabil emoțional și mai de încredere pentru cei din jurul tău.

Nicuna din cele două extreme nu sunt de folos când vine vorba de felul în care trăim. Dumnezeu ne-a spus ca noi nu ne luptăm cu oameni ci cu duhuri care nu au altă misiune decât de a ne devia de pe Calea pe care Dumnezeu ne-a pus. A ne lăsa călăuziți de sentimente, sau a le înnabuși sunt doar capcane eficiente ale dușmanului prin care vrea să ne îngroape. Dar prin disciplinare, prin practicarea diligentă a adevărului biblic, avem puterea să ne ridicăm deasupra acestor capcane și putem vedea în perspectivă.

Același Duh care l-a înviat pe Cristos din morți este în tine. El este Cel de care trebuie să ți cont în luarea deciziilor. Isus ne-a promis că nu ne lasă singuri în această bătălie, iar Duhul Sfânt este împlinirea acestei promisiuni. Nimic nu te poate călăuzi mai bine decât Cel care a creat Viața.

Adună-te, regrupează-te și obișnuiește-te cu disciplina.

Învață să asculți și să pui în practică! Poți totul în Cristos care te întărește!